cristiana-ks

Doi Omagiu pierdut al unei caldute nopti de iarna Cand pe o banca stateam si contemplam aiurea cerul Si fulgii de atunci nu prea albi ne izbeau figura Cu forta titanica a unui fluture beat. Aveai o mana incolacita peste umarul meu In timp ce privirea ti-era atintita spre pamant Si doar dupa un usor suspin te-ai trezit din visare Si mi-ai soptit cum ai vrea sa fiu al tau. Eu ti-am zis da si imediat m-ai sarutat Fara prea multa pasiune, dar cu sinceritate Si n-am avut curajul sa-ti dau un raspuns Pentru ca te-am simtit prea rece si vulgara. A da, erai tu...ploaia de primavara...